Hermann Oberth, unul dintre părinții fondatori ai rachetei și astronauticii. Avea origini românești!

Născut la Sibiu la 25 iunie 1894 (d. 28 decembrie 1989, Nürnberg) în familia chirurgului saș Julius Oberth și a Valeriei Krasser, fiica poetului Friederich Krasser, Hermann Oberth, om de știință, fizician, matematician, inginer și autor vizionar, este considerat, alături de Robert H. Goddard și Constantin Ciolkovsky, unul dintre părinții rachetelor și ai astronauticii.

Munca revoluționară a lui Oberth a pus bazele călătoriilor în spațiu și a influențat generații de oameni de știință și de ingineri.

• Inima celei mai vulcanice lumi din Sistemul Solar este mai solidă decât s-a crezut
• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an

Oberth a manifestat de mic o curiozitate aparte și o fascinație pentru știință în general și spațiu în special. Această dragoste pentru astronomie și fizică a fost alimentată de tatăl său, la rândul lui, un astronom amator pasionat.

Visând cu ochii deschiși la călătoriile fanteziste din operele lui Jules Verne

Drept urmare, Oberth a crescut primind o educație specială în acest sens și având o admirație reală față de tot ceea ce înseamnă cerul, cosmosul cu multele și fascinantele sale mistere.

La 11 ani l-a descoperit pe Jules Verne, aventurile decrise de autor în romane precum „De la Pământ la Lună” și „În Jurul Lunii” devenind pentru Oberth o adevărată sursă de inspirație. Citise cărțile de atâtea ori, încât pe unele aproape le știa pe dinafară. Mai mult, în timpul școlii, Hermann a făcut macheta unei rachete care a reușit să-i impresioneze pe profesori.

Student la München, doctorand la Cluj

În 1912, Hermann Oberth s-a înscris la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din München, însă interesul lui a continuat să se concentreze în continuare pe fizică și rachete.

Primul Război Mondial i-a întrerupt studiile și a fost recrutat ca medic în armata austro-ungară, în timpul serviciului său militar, Oberth găsindu-și timp să exploreze cât mai mult literatura științifică, învățând și acumulând informații din domeniile de care era interesat. În acea perioadă a decis ce va face în viitor. Iar meseria de medic nu era inclusă în planurile sale.

A fost profesor la un liceu din Sighișoara

După război, Oberth și-a reluat studiile începute la Universitatea din München, de data aceasta înscriindu-se la Facultatea de Fizică, în 1923 obținând doctoratul, dar nu la München, acolo unde i se respinsese inițial lucrarea de licență considerată utopică, dar la Universitatea din Cluj, sub îndrumarea profesorului Augustin Maior. În același an, a fost numit profesor secundar și delegat la un liceu din Sighișoara.

În această perioadă, Hermann Oberth a început să exploreze aspectele teoretice ale călătoriilor în spațiu, iar în 1927 a publicat o lucrare fundamentală intitulată „Die Rakete zu den Planetenräumen” (Racheta în spațiul planetar) în care a prezentat principiile matematice și cadrul teoretic pentru călătoriile în spațiu folosind rachete. Materialul său a atras atenția comunității științifice și a pasionaților de spațiu din întreaga lume.

Părintele călătoriilor în spațiu și Părintele programului lunar american

În carte, Oberth a elucidat conceptul de a folosi rachete în mai multe etape pentru a atinge viteza de evacuare, ajungând astfel în spațiu, cu potențialul de a călători către alte corpuri cerești. Munca sa a abordat diverși factori, inclusiv raportul tracțiune-greutate, eficiența propulsorului și designul rachetei. În timp ce mulți contemporani erau sceptici față de ideile sale, opera lui Oberth s-a dovedit a fi vizionară, punând bazele construcției rachetei moderne și a explorării spațiului.

În ciuda descoperirilor teoretice din cartea lui, Oberth s-a confruntat cu dificultăți financiare și s-a străduit să găsească sprijin pentru a-și continua cercetările. Munca sa a atras atenția unui grup de tineri entuziaști, inclusiv Wernher von Braun, care va deveni o figură proeminentă – Părintele călătoriilor în spațiu, Părintele științei rachetelor și Părintele programului lunar american, așa cum a fost cunoscut mai târziu.

Acest grup a format Verein für Raumschiffahrt (Societatea pentru călătorii în spațiu) în 1927, Oberth devenind un membru influent.

Primul film din istorie cu acțiunea în spațiu

În cadrul Societății pentru călătorii în spațiu, cercetătorii au efectuat experimente și au construit rachete la scară mică, cu scopul de a demonstra fezabilitatea practică a călătoriilor în spațiu. Oberth și echipa sa au efectuat mai multe lansări de succes, care au atras atenția publicului și au crescut interesul pentru rachete.

În 1929, Hermann a mai publicat o lucrare, Moduri de a călători în spațiu (Wege zur Raumschiffahrt), în această perioadă, anii 1928 – 1929, fiind trimis la Berlin în calitate de consultant științific la primul film din istorie cu acțiune care se desfășura în spațiu: Femeile de pe Lună, produs de UFA-Film Co., în regia lui Fritz Lang, o produție care s-a bucurat de succes în popularizarea noii științe a rachetelor.

În toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa rachetă cu combustibil lichid, numită Kegeldüse.

La construirea primei rachete de mari dimensiuni din lume, numită A4, dar cunoscută astăzi mai degrabă sub numele V-2, s-au folosit 95 dintre invențiile și recomandările lui Hermann Oberth.

A refuzat o ofertă de a lucra în Statele Unite

Munca și reputația lui Oberth au continuat să crească, ducând la mai multe numiri și oportunități academice. În 1938, a lucrat pentru scurt timp cu armata germană, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost implicat în dezvoltarea sistemelor de ejectare a aeronavelor asistate de rachete. Cu toate acestea, Oberth s-a abținut să contribuie în mod direct la proiecte militare, deoarece accentul său principal a rămas pe explorarea pașnică a spațiului.

După război, expertiza lui Oberth a fost căutată atât de Statele Unite, cât și de Uniunea Sovietică. Oberth a refuzat o ofertă de a lucra în Statele Unite și, în schimb, a ales să se mute la Feucht, Germania de Vest, unde a continuat să cerceteze și să pledeze pentru explorarea spațiului. În acest timp, a lucrat și în domeniul medicinei spațiale, imaginându-și provocările cu care oamenii s-ar confrunta în mediul ostil al spațiului și propunând potențiale soluții.

O figură cheie în dezvoltarea programului spațial american

În Statele Unite, Wernher von Braun, care a fost profund inspirat de opera lui Oberth, a devenit o figură cheie în dezvoltarea programului spațial american. Von Braun a condus echipa responsabilă de proiectarea și dezvoltarea rachetei Saturn V, care avea să ducă în cele din urmă astronauții pe Lună în timpul misiunilor Apollo.

În Uniunea Sovietică, Serghei Korolev, proiectantul șef al programului spațial sovietic, a recunoscut și influența lui Oberth asupra lucrării sale. Korolev a jucat un rol esențial în lansarea primului om – Yuri Gagarin – în spațiu (în 1961).

Ideile și teoriile lui Oberth despre călătoriile în spațiu au avut un impact real și definitoriu asupra dezvoltării tehnologiei rachetelor, iar munca sa vizionară a deschis calea pentru viitoarele misiuni spațiale și explorare planetară.

Contribuțiile lui Hermann Oberth la știință și explorarea spațiului

Contribuțiile lui Hermann Oberth la știință și explorarea spațiului i-au adus numeroase premii și onoruri în timpul vieții. A primit Crucea Federală de Merit și Ordinul Pour le Mérite, două premii prestigioase în Germania.

Dincolo de premii, adevărata moștenire a lui Oberth constă în contribuțiile sale în domeniului astronauticii. Lucrările lui teoretice și experimentele practice au inspirat generații de oameni de știință, ingineri și visători care i-au călcat pe urme, epoca spațială modernă datorând o mare parte a existenței ideilor de pionierat prezentate de Oberth.

În ultimii săi ani Oberth a continuat să pledeze pentru explorarea spațiului și a rămas un vorbitor public activ pe acest subiect. A devenit o figură proeminentă în comunitatea spațială emergentă și a fost consultat frecvent atât de oamenii de știință, cât și de factorii de decizie politică.

A fost consultant în dezvoltarea rachetelor Atlas

Hermann Oberth a fost căsătorit cu Tilli Hummel, cuplul având împreună patru copii, unul dintre ei murind pe front în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, curând după aceea, în august 1944, decedând și un al doilea copil al său într-un accident de muncă.

După ce a locuit la Sibiu și la Viena, după terminarea răzoiului, Hermann Oberth s-a stabilit cu familia la Feucht, lângă Nürnberg, pentru ca mai apoi, în 1948, să plece în Elveția, unde a fost consultant independent și scriitor, mai târziu stabilindu-se în Italia. În 1953, a revenit la Feucht pentru finalizarea cărții sale Omul în spațiu, o lucrare în care-și prezintă idelile despre un reflector spațial, o stație spațială, o navă spațială electrică și costume de cosmonaut.

Pentru o perioadă a fost cooptat de Wernher von Braun la proiectele pe care le desfășura la institutul pentru explorare spațială pe care-l înființase în Statele Unite ale Americii, la Huntsville, Alabama, iar la sfârșitul lui 1958, Hermann Oberth a scris, într-un mod vizionar, printre altele, despre un vehicul lunar, o catapultă lunară, un elicopter și un avion silențios. În 1960 a fost consultant tehnic în proiectul de dezvoltare al rachetelor Atlas, în Statele Unite.

Casa Memorială Hermann Oberth

Hermann Oberth s-a retras din munca sa de cercetare spațială în 1962, la vârsta de 68 de ani, dar mai târziu, începând cu 1977, criza petrolului l-a determinat să gândească soluții alternative de energie – de exemplu, planul unei centrale eoliene.

Hermann Oberth a avut o viață lungă, aproape toată dedicată studiului, cercetării, științei, inovațiilor. A murit la 95 de ani, la 28 decembrie 1989, la Nürnberg. Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea savantului, la 25 iunie 1994 a fost inaugurată la Mediaș Casa Memorială Hermann Oberth.

Surse:

https://www.nasa.gov/audience/foreducators/rocketry/home/hermann-oberth.html

https://www.britannica.com/biography/Hermann-Julius-Oberth

Vă mai recomandăm să citiți și:

Robert Goddard, pionierul rachetelor moderne. „Singura barieră în calea dezvoltării umane este ignoranța, iar aceasta nu este insurmontabilă”

Edwin Hubble, astronomul care a demonstrat existența altor galaxii. „Timpul trecut este finit, timpul viitor este infinit”

Johannes Kepler, un titan al astronomiei. „Acolo, în strălucitoarea căldură a Soarelui, nu se poate să nu vieţuiască un suflet măreţ”

Oasele unui „schelet cosmic”, observate în noi imagini de la NASA